iunie 09, 2011

Diferit

A fi puternic nu mai e de mult o opțiune. Lumea și-a accelerat ritmul și totodată a devenit mai nesigură pentru că nu știm niciodată ce va fi mâine. Dar încă nu am învățat cum să fim puternici și pentru cei care nu sunt. 

Mă uit la tine, îmi vorbești dar nu te aud. Îmi pari furios și eu zâmbesc... cât de tare te-a înrăit lumea asta, cât de puține vise mai ai și cât de puțin respecți visele mele... Tu vezi obstacolele, eu văd sfârșitul lor și începutul vieții așa cum mi-am dorit-o. Tu nu mai știi să zâmbești în fața unui lucru mic, a unui gest mărunt sau a unui vis copilăresc. Dar eu mai știu să fac toate astea și chiar mai multe. Eu încă mai știu sa iubesc soarele chiar și când se ascunde, știu să iubesc stropii de ploaie chiar și când cad zile și nopți întregi și încă mai știu să dansez cu viața. 

Dar tu? Tu nu mai vezi răsăritul de mâine dimineață în timp ce privești apusul... când am ajuns să fim atât de diferiți? De când nu îți mai pasă de pasiunile mele? De când mă privești ca pe un copil doar pentru că îmi place viața chiar și când e atât de grea ca acum? De când nu mă mai asculți. deși mă auzi în fiecare zi? De când ți-ai pierdut până și ultima speranță?

If there had just been one day, ONE day where nothing else mattered but us....