Ce vor femeile?

Daca pana si noi ne intrebam... si totusi nu ni se pare ca vrem asa multe sau ca suntem asa complicate. Doar ca ne facem mai greu intelese, poate. Asta ca sa nu dau si astazi vina pe ei, cei care ar trebui sa ne dea tot ce ne dorim noi. Uite ca macar pentru inceput, nu o sa fiu feminista. Nu garantez ca ma tine mult.

Am vrea sa fiti uneori gelosi, macar putin, macar cat sa ne stim dorite si pretuite. Dar nu vrem sa exagerati pentru ca pana la urma avem si noi dreptul la libertate. Am vrea sa ne sunati des, atat cat sa ne aratati ca va lipsim. Dar nu prea des, pentru ca ne-am simti urmarite. Am vrea sa ne spuneti ca suntem frumoase... si nu, aici nu exista o limita! Cu cat mai des, cu atat mai bine. Am vrea sa ne lasati sa traim neingradite, dar sa stiti sa ne prindeti de brat cand plecam si sa ne spuneti "Ramai cu mine". Vrem sa ramanem pana dimineata langa voi, dar vrem sa va auzim pe voi spunand ca asta va doriti. Vrem sa ne spuneti "As vrea sa vii cu mine sa petrecem weekend-ul impreuna" si nu sa spuneti "Ce ai de gand sa faci in weekend?".

Noi incercam sa va aratam ce ne dorim de la voi, incercati si voi sa ne vedeti! Ne place sa va stim un pic gelosi, asa ca daca flirtam cu chelnerul intr-un bar, de fapt flirtam cu voi, prin el. Vrem sa ne sunati, drept dovada nu avem niciodata telefonul inchis pentru voi si niciodata nu avem ce va mai important de facut cand ne sunati. Ne place sa ne faceti sa ne simtim frumoase, indiferent ce avem pe noi... si mai ales ce nu avem. Plecam de langa voi, numai ca sa ne spuneti sa ramanem si nu ne intoarcem pentru ca vrem sa ne spuneti voi ca ne vreti inapoi. 

Vrem sa ne rasfatati, fie si numai prin cuvinte, vrem sa ne tineti atent in palme, sa ne gadilati si voi orgoliul macar din cand in cand si sa va fie dor... si noua ne este...

Amanta

Suntem liberi. Ce fericire sa fim liberi impreuna! Si azi a venit fara sa spuna. Si azi m-a surprins cu sarutul lui neasteptat de tandru. Si azi am ajuns acasa intr-un suflet, ca si cum as incerca sa fug de parfumul lui. Dar ceva  s-a schimbat... suntem liberi! Mai mult decat atat, eu sunt libera! Libera sa fiu sorbitura de sampanie care destinde dupa o zi de munca, libera sa fiu lenjeria din satin cu care isi inveleste trupul gol, libera sa fiu noptile lui intregi.

Amanta... Ma uit in jurul meu si vad in ce mod patetic sunt privite amantele... ca sunt subjugate iubirii, ca sufera la gandul ca sunt pe locul doi, ca sunt niste fiinte nefericite. Dar nu, amanta este femeia frumoasa, puternica si pasionala care stie sa faca un barbat sa se intoarca in patul ei, e cea care ofera numai partile bune pe care o relatie le are de oferit si ia acelasi lucru. Amanta e rasfatata si e cea care rasfata. Amanta sunt eu. Pentru ca am ales sa fiu libera si sa il las liber. Am ales sa il las sa soarba din mine, fara a avea timp sa se obisnuiasca, am ales sa fiu lenjeria din satin cu care isi inveleste trupul numai pentru cateva ore si am ales sa fiu noptile lui numai din cand in cand. Am ales pasiunea si dorinta. Desigur, nu ar fi putut fi vorba decat de el, sarmantul. Dovada ca o amanta stie sa isi aleaga un barbat adevarat. Suntem liberi...

I'm your private dancer...

Betie

Suna telefonul. Prima oara azi. Vocea lui, o insiruire de cuvinte din care nu inteleg decat “vin sa te vad”. Nu imi da timp sa arat perfect sau sa imi fac griji pentru cum imi sta parul. In cateva clipe e deja in bratele mele. « E ireal » tot incerc sa imi spun. Dar e acolo. Ma saruta… ah… stie bine cat de mult am asteptat sarutul acela atat de delicat, de profund si atat de savuros… fiori pe sira spinarii, fluturasi in stomac, slabiciune in genunchi. Aproape ca imi e teama sa nu ma lichefiez si sa curg pe trupul lui… desi daca ma gandesc mai bine, ar fi minunat sa devin conturul trupului sau, de sus pana jos, sa fie al meu cu totul… Ma lasa sa ma joc cu buzele lui numai pentru un moment, ma lasa sa ii simt trupul lipit de al meu pentru o clipa si atat. Stie ce efect are asupra mea, stie ca daca imi da voie sa il simt chiar si pentru o clipa, dorinta mea va incepe sa urle in mine iar pasiunea o va lua razna. E fermecator cand ma tachineaza, cand ma atinge numai cu varfurile degetelor, cand imi musca buza de jos… Imi lanseaza soptit invitatia de a merge impreuna acasa… ah… cum ajung eu pana acasa cu el cand deja ard si ma gandesc la un coltisor in care sa il am si sa ma aiba?…

Ma mai saruta inca, ma strange aproape de el, sa il simt, sa simt ce as putea avea si nu pot… in momentul urmator ma saruta scurt si se indreapta catre masina. Ah, nu stie cat e de sexy cand pleaca, desi stiind ca ard, desi stiind ca si el arde in acelasi ritm cu mine ! Ajung acasa pe nesimtite, ma intind pe canapea, incerc sa ma gandesc la altceva. Si nu pot. Inchid ochii si simt fiorii pe care mi-i da cand imi musca senzual de buza de jos. Ii deschid si il vad cum ma priveste de sus pana jos. Ce mi-a facut ?

Ce aseara era furie, azi e magie, e sarm… ce aseara era otrava, azi e o licoare dulce din care as vrea sa sorb in fiecare clipa. Azi, e betie… m-am imbatat cu parfumul lui atat de masculin, cu vocea lui tandra, cu sarutul delicios si cu atingerile cu care ma tachineaza…

Asadar, dragul meu, maine fii bland, caci o sa fiu mahmura… m-am imbatat cu tine asta seara !

Furie... checked!

Sunt putine sentimente care obosesc mai tare decat furia. Si, dragul meu, am obosit sa fiu furioasa. O sa ma asez in patul meu pe care nu l-ai cunoscut nici azi, pentru a-mi odihni emotiile. Am obosit de data asta. Mi-am baut, metaforic, sticla de vin rosu, anestezicul pentru momentele de furie, m-am confesat in toate modurile posibile mie insami si am epuizat toate argumentele impotriva barbatilor care nu vad pasiunea atunci cand trebuie. Revin eu la sentimente mai bune, dar probabil numai de dimineata. Contrar asteptarilor, sunt satisfacuta pe deplin de accesele mele de feminista implacabila si noaptea asta s-ar putea anunta una chiar foarte buna... macar de as reusi sa adorm.
Dragul meu, te salveaza farmecul ce ma va determina maine sa iti raspund la telefon, dar nu sa iti si deschid usa. Pentru asta, e nevoie de mai mult decat de farmec. E nevoie de rasfat, de flori, de biletele parfumate. Desi nu imi sta tocmai in fire, de data asta va trebui sa ma rasfeti. De data asta prada ta e mai rapida decat tine. Deci ai nevoie de tact.
Gata, am lasat paharul jos. Nu imi mai trebuie. Am obosit sa te cert, mai ales ca nu ma auzi. Pe curand, dragul meu!

De ce barbatii?

De ce dumnezeului ne incapatanam sa ne legam de un barbat? De ce nu ne e suficienta libertatea de a dormi singure, de a vedea orice film vrem fara sa facem compromisuri, de a lenevi in pat ori de cate ori nu avem chef de iesit afara? De ce trebuie sa existe un barbat? Sa il asteptam, cumva metaforic, in fiecare seara, indiferent daca se presupunea sau nu ca trebuie sa vina, sa ii impartasim fanteziile noastre pentru ca apoi sa ne sugereze subtil ca e obosit de data asta, sa vibram in drumul spre apartamentul lui pentru ca la intrarea in camera sa isi dea pur si simplu camasa si pantalonii jos si sa se intinda in pat, sa ne cumparam lenjerie dantelata pentru ca el sa nu o observe caci ne lasa sa ne dezbracam singure in timp ce isi verifica agenda... Pentru asta sunteti voi, barbatii? De ce sa avem noi nevoie de asta?
Nu neg ca sunt lucrurile alea de care avem nevoie de la barbati dar hello!! in toate cazurile de mai sus am fi avut nevoie de ei si ei nu au sesizat! Daca te-as avea acum in fata mea, as fi in stare sa te ucid cu privirea asta, dar as prefera sa ies si sa iti inchid usa in nas, pana cand iti dai seama ca o pasiune ca asta nu e de ignorat, caci sunt multi care ar vrea-o si nu e destula pentru toti, deci trebuie impartita, o data ce tu nu realizezi care e rolul ei! Da, iti inchid usa in nas, alerg pe scari contrariata de lipsa ta de convingere si intru in spatiul meu, in patul meu, in care e loc pentru pasiunea mea, in care ma pot rasfata de mii de ori mai bine in lenjeria mea dantelata, band o ciocolata calda cu muuulta frisca si privind strada care nici nu mai murmura.

In noptile ca asta, ma gandesc serios la a scoate in afara legii "exclusivitatea" dintr-o relatie. Refuz sa cred ca siguranta exclusivitatii este buna de ceva, ci subinteleg din ceea ce tocmai mi se intampla, ca ucide pasiunea unui barbat. "Lasa, o sa ma vrea si maine" - zici tu! Refuz sa iti dau dreptate. De ce te-as vrea si maine, cand azi ai lasat usa inchisa in urma mea? Barbatii sunt vanatori, in special cel pe care il stiu eu bine. Prada lor este pasiunea. O castiga si cred ca va mai fi si maine acolo. Sa deschidem ochii! Pasiunea traieste o singura zi, ne-reaprinsa. A doua zi, creste din nou. Dar de unde sti ca pentru tine, iarasi?
Sunt sigura ca am trai foarte fericite si fara voi, daca am putea uita mai des cat sunteti voi de fermecatori cand ne rasfatati, cand ne alintati, cand ne reaprindeti pasiunea cu o forta coplesitoare. Si nu uitam. Asa ca ramanem ale voastre. Numai ca de fiecare data cand ne lasati sa ne scoatem singure pantofii si sa ne intindem langa voi, riscati sa pierdeti pasiunea pe care v-o purtam! Lucru deloc intelept... "Nimic nu se pierde...", totul se reorienteaza, in cazul nostru.

Sarmantul

Am intalnit un barbat rafinat... da, mai exista! Nu a fost eradicata complet "rasa" aceasta. Atent la gesturi, cuvinte, infatisare, prezenta tonica, caracter puternic, tact, diplomatie si eleganta. Pe scurt, barbatul acela pe care unele dintre noi inca il mai cautam si pe care ne resemnasem sa nu il mai gasim. Dar iata-l in fata mea. Stie sa admire discret. Intra primul in restaurantul in care deja are rezervarea facuta. Se aseaza la masa numai dupa ce tu te-ai asezat. E sarmant. E ireal. E barbatul caruia simti nevoia sa ii gasesti un defect pentru a-l putea raporta la realitate.
Si totusi e ceva... in fata (sau in spatele) unui sofer prea insistent (sau prea lent), pe o strada prea aglomerata, cu un program prea incarcat sau in "lupta" cu lipsa de educatie a celorlalti, pana si rafinamentul paleste. Si ajungi sa vezi ca barbatul acela atat de atent, incepe sa fie neglijent cu atitudinea sa in relatia cu ceilalti. Uita sa iti mai ofere scaunul sau, uita sa te admire si sa te complimenteze, se lasa cuprins de nelinisti sau furie. Doar pentru un moment. Apoi, farmec si magie.
E imposibil sa nu inchizi ochii si sa nu ii ierti momentele in care rafinamentul si-l lasa intr-un buzunar interior, pentru a-l imbraca in momentul imediat urmator. Nu poti sa ii reprosezi faptul ca nu este ireal, deci perfect. Ba dimpotriva, trebuie sa fie un triumf: descoperi ca nu e ireal, deci il poti avea... nu e inaccesibil si pretios cu cei din jur, ci se deschide si el, in clipele lui in care este "uman" - caci apropierea de perfectiune il indeparteaza de caracteristica unica pe care o impartim cu totii. Si, pana la urma, si rafinamentul are scapari. Cum un trabuc - oricat de scump si oricate saptamani pe mare a calatorit pana sa ajunga in cutia ta - tot arde neregulat si lasa un fum uneori prea gros. Dar tot il apreciem si platim averi pentru el. La fel trebuie apreciat si pretuit si el... el, sarmantul...

Perle

E uimitor cum ne lasam influentati de cei din jur, chiar si cand suntem constienti de greselile pe care le fac. Si e la fel de uimitor cat de reticenti suntem la a ne lasa influentati de arta, ca de exemplu de o carte buna, de un film sau o piesa de teatru exceptionala. Trebuie numai sa strabati trotuarele din centrul orasului ca sa iti dai seama ca oamenii cu pretentii nu sunt neaparat cele mai educate exemplare dintre noi. Si ca sa fie discriminarea facuta, metaforic, pana la capat, trebuie numai sa privesti femeile din jurul tau. Exemplarele feminine sunt impartite in mai multe categorii, dar le poti sesiza cu ochiul liber. Exista femeile sterse si fade, care se lasa conduse prin viata de altii sau de ceea ce numesc ele "destin" , femeile care fara sa fie multumite cu ce au, accepta ca "asa a fost sa fie" si merg mai departe. Si nu sunt ele cele mai demne de mustrari! Categoria care ma intriga cel mai mult, intr-un mod foarte putin creativ, este cea a femeilor care, chiar provenind din familii de clasa mijlocie, nu au nici cele mai elementare notiuni de politete. Nu saluta grupul intreg atunci cand cunosc o singura persoana, nu i se adreseaza persoanei pe care nu o cunosc si isi pastreaza conversatiile mai mult sau mai putin triviale intre cunoscuti, intorcand spatele noii venite.

Felul in care ne comportam in primele momente in care suntem introdusi grupului, ne pune o eticheta greu de schimbat, indiferent de trecerea timpului. Cand suntem introduse unui grup pentru care normele sociale sunt o enigma totala, rafinamentul si demnitatea cu care ne purtam pot fi, in mod nedrept, jignitoare pentru doamnele din acesta si putem fi catalogate drept "pretioase", nu in cel mai bun sens al cuvantului.
Propun ca fiecare femeie sa incerce sa se auto-educe, sa fie mai atenta la astfel de detalii si sa nu isi mai poarte perlele doar la gat, ci sa le introduca si in personalitatea lor. Viata noastra e plina de nuante, pe care le putem face mereu mai placute.