Minciuni

Minti cu zambete si mangaieri, minti rostind cuvinte ce picteaza Paradisul, minti cu caldura pielii tale cand ma imbratisezi si minti cu buzele umede. Si nici macar nu spui “Imi pare rau”. Ah! Cat as vrea sa iti para rau, sa ma iei in brate si sa incetezi sa ma minti... Daca ai minti doar cu vorbele, mi-as dori sa taci. Dar minti cu ochii si nu as vrea sa ii inchizi caci mi-ar lipsi prea mult. Minti cu mainile si nu as putea trai fara atingerea lor. Minti cu vise si nu as mai sti sa ma trezesc fara tine. Vreau sa taci, sa ma lasi sa inchid ochii, sa nu ma atingi... vreau sa nu ma mai minti...

Nu esti al meu si, ah, cat m-ai mintit! Nu mai sunt nici eu a ta, acum suntem amandoi falsi, neloiali, nedrepti cu noi insine, nedrepti cu lumea... suntem doua trupuri ce se apropie uneori dar care nu devin niciodata unul . Suntem doua inimi ce nu bat una pentru cealalta ci care se indreapta spre orizonturi diferite. Suntem doi ipocriti ce se tin de mana fara sa ii lege nimic. Suntem nesinceri si infideli si nu ne ascundem infidelitatea de lume, ci ascundem apropierea dintre noi.

 
Our love is a lie, and so we begin, 
Foolishly layin', our hearts on the table, stumblin' in 
Our love is a flame, burnin' within, 
Now and then fire light will catch us stumblin' in. 

Spune-mi

Razele soarelui imi zgarie retina, ploaia ce a cazut noaptea trecuta imi strapunge venele, vantul furios imi suiera in urechi atat de asurzitor incat imi destrama simturile. Peretii albi in care m-a lasat captiva ma apasa, ma dor, ma sfasie crunt. Am iesit din mine si ratacesc pe afara... mi-e frig si sunt singura, deznadajduita, prabusindu-ma la fiecare pas, infigandu-mi dureros unghiile in zidul rece.

As vrea sa nu ma fi mintit iarasi, as vrea sa nu ma fi lasat iarasi prada unor ochi ce privesc in alta directie, as vrea sa nu fi ascultat cuvinte frumoase dintr-un suflet care nu mi se daruieste, as fi vrut sa pot fugi, sa imi mai pot salva bucatelele de suflet ce imi mai ramasesera... as fi vrut sa nu ma fi mintit...

Spune-mi ca e real, spune-mi ca o sa fii si maine aici, spune-mi ca traiesc din nou si spune-mi ca nu ai sa ma ucizi si tu, a mia oara... spune-mi ca mana mea, intinsa spre tine, te va gasi si se va inlantui cu a ta... macar inca o zi si o noapte...

Vreau sa vina noaptea

Zile mai senine, nopti mai instelate si eu... putin mai departe, putin mai zambitoare, putin mai diferita. Uneori atat de diferita incat mi-e teama sa nu ma recunosc in oglinda. Si putin mai indragostita. De noapte. Noaptea nu mai sunt eu. Ies din mine si imi gasesc adapost in el. Nu mai visez eu, ci am visele lui. Imi bate inima lui in piept, imi alearga sangele lui in vene. Noaptea sunt el. Si imi e bine...

Dimineata nu stiu ce s-a intamplat peste noapte, nu am amintiri, ci doar senzatia de a ma fi intors dintr-o alta lume pe care nu o pot descifra, nu o pot intelege si nu stiu cum sa o regasesc sub lumina soarelui.

Ca o primavara care vine intaia oara... 

Si in fiecare zi imi e dor... imi e dor sa nu mai fiu eu, ci sa fiu el. Vreau sa vina noaptea....

Dimineata, iubesc!

Ploaie, drum lung inaintea mea, autostrada infinita si vacarmul orasului. Apoi metrou, apoi un altul, racoarea serii si caldura placuta dinauntru. Dimineata. Ochi mari, verzui, brate puternice, parfum intens barbatesc. Unde sunt?

In diminetile ca aceea tind sa uit de noaptea trecuta, de emotie, de priviri... in diminetile ca aceea IUBESC. Da. Iubesc. In diminetile ca aceea, caut si gasesc iubirea sub diverse chipuri. De data asta au fost ochii aceia mari si zambetul ce ii ilumina toata fata. Dimineata, iubesc. In dimineata aceea il iubeam pe el. Ii iubeam fiecare gest si fiecare cuvant. As fi vrut sa ramanem mereu asa, intinsi, lenesi, sperand ca inca nu e zi.
Noi toti avem forme diferite de a cauta iubirea, dar cu totii o facem, negresit. Si asta e modul meu de a o cauta. O caut in chipul langa care ma trezesc dimineata. Si aproape de fiecare data, imi imaginez, privind acel chip, mereu altul, cum ar fi sa il iubesc. Sa il iubesc in fiecare dimineata cu entuziasmul, dorinta si pasiunea cu care il iubesc acum, dimineata in care ma trezesc langa el. Mereu cred ca iubirea nu se ascunde, ci ne lasa sa o vedem, sa o atingem si ca tot ce trebuie sa facem este sa alegem iubirea noastra, care ne-a fost destinata, fara sa incercam sa ne insusim iubirile care apartin altora.

Metrou din nou, drum lung si inapoi in patul meu. Dimineata. Privesc langa mine si ochii cei mari nu sunt. Am inteles. Nu era iubirea mea, nu imi era destinata mie. Dar e atat de frumos sa te indragostesti dimineata! Intr-o zi am sa gasesc iubirea destinata mie. Intre timp, am sa mai rascolesc printre iubirile altora, am sa le probez si am sa constat, desigur, ca nu imi vin, ca nu mi se potrivesc. Si inca am sa mai iubesc in dimineti ca aceea!

Ma iubesc

Maresc pasii deja foarte grabiti de-a lungul strazii aglomerate si colorate de raze jucause de soare. Inarmata cu un zambet larg, gesturi tandre si saruturi calde merg spre el. Nu mai conteaza ce a fost ieri, ca a uitat sa isi aminteasca de noi, ca a pus succesul in fata noptilor in doi si nu mai conteaza ca ultima oara m-a lasat sa plec singura. Mi-e dor. Ma grabesc la el.

Dar ma opresc. Cuvinte reci, bariere si usi trantite. Nu mai fac niciun pas in directia lui. Acolo as gasi lacrimi si umbre a ceea ce a trait sau a ceea ce a pus inaintea mea. Ma intorc din drum si zambesc. Dragul meu, poate ca te-as fi iubit. Dar nu asa. Nu pot asa. Ma iubesc prea mult. Ma iubesc mai mult decat iubesc noptile in care te astept in zadar, amagirile tale si cuvintele frumoase pe care doar credeai ca mi le spui. Ma iubesc prea mult sa mai alerg spre o naluca si prea mult ca sa ma invinovatesc de ceva. Ma iubesc de mii de ori mai mult decat ai fi putut tu vreodata. Te iubesti si tu prea mult ca sa mai incerc si eu sa o fac. Ma iubesc si eu prea mult ca sa mai vreau sa iti arat ca te pot iubi. Ma iubesc...

Ma joc

Viata mea e un teren de joaca. Ma joc cu vorbe, ma joc cu taceri si cu ganduri. Ma joc cu suflete, cel mai adesea cu al meu, pe care il dau uneori chiar pentru o noapte si il iau inapoi chiar inaintea zorilor. Ma joc cu zilele si noptile mele, le infrumusetez si le pictez in alte peisaje. Ma joc cu mintea mea uneori, ma joc cu ce vreau, cu ce simt si cu ce visez. Imi place sa ma joc cu visele, sa le construiesc si sa le distrug, sa le construiesc din nou si din nou sa le fac sa piara. Ma joc cu lacrimile de pe obrajii mei si cu ranile dinauntrul meu, le ingrijesc si apoi le redeschid, le cos si in secunda urmatoare le tai atele.
Drumurile mele ma duc mereu in alta parte, cautand mereu acelasi lucru, cautand momentul in care nu am sa ma mai joc singura. Dar pana atunci, terenul meu de joaca ramane plin de personaje episodice, de trecatori, de "actori grabiti" si de naluci. Intr-o zi, un jucator o sa ramana. O sa ma invete sa ma opresc din calatorii, sa privesc intr-o singura directie si sa vreau sa am fiecare dimineata la fel, trezindu-ma atinsa de aceeasi mana, oglindindu-ma in aceiasi ochi, cutremurandu-ma mereu la acelasi sarut.
Inca ma mai pot juca, inca mai pot rosti sau ascunde cuvinte, inca mai pot darui si lua inapoi, inca mai pot construi si distruge... ma mai joc inca. Ma mai joc cu nisipul si cu marea, cu zilele si noptile, cu amintirile si cu uitarea, cu linistea si vacarmul. Ma joc cu mine si uneori ma doare... dar am invatat sa ma joc si cu durerea...

Impossible

Tell them I was happy...