O bestie

E una din noptile in care nu te inteleg, nu te vreau, nu mai vreau! Ce caut langa tine? Langa trupul asta care nu ma simte, care nu ma atinge? In fata unor ochi ce privesc prin mine, ce nu ma vad, ce nu ma cauta? Incercand sa descopar cu urechea unde se afla inima ta?
Urasc sa stiu ca sunt a ta, urasc sa stiu ca ai sa fugi tot timpul, urasc lacrimile astea care tot cad!
M-ai ingenunchiat caci mi-ai luat toata viata din mine, mi-ai lasat trupul pustiit.
De ce ma lasi sa iti incredintez fiecare clipa a mea cand stii atat de bine ca ai sa le sfarami si ai sa le calci in picioare?
Esti o bestie, o bestie si nu te mai vreau! Iar daca ai sa indraznesti sa nu ma cauti maine, am sa te ucid cu mainile goale!

M-am saturat de gustul lacrimilor mele...

Blestem

Lacrimile care imi spinteca obrajii m-au trezit. Mainile care au stat atata timp inclestate impreuna, acum ma dor. Trupul mi-e greu si respiratia rece. Ochii sunt umezi, sangerii... In jurul meu cioburi in care se poate deslusi vag imaginea ta. Dupa atata timp intr-un vis, realitatea imi pare un blestem: cerul e negru, pamantul e plin de noroi, aerul e irespirabil. E blestemul in care ma trezesc singura, pe care nu il cunosc... Cum sa il traiesc singura? Cum traiesc eu in blestemul asta?
M-ai purtat printr-un vis, mi-ai aratat toate gradinile raiului si eu am gresit... am gresit si am crezut. Am gresit si am luat visul ca realitate. Am gresit si te-am lasat sa imi iei sufletul in palme. Iar acum, cioburile pe care le vezi pe podea, sunt bucati din el...
Cand inchid ochii din nou, nu ma mai pot intoarce la vis... Ci pot sa vad doar buzele tale rostind cuvinte pe care nu le aud, dar le citesc... si ele nu mai ajung la mine... Si vad urme de pasi indepartandu-se. Nu inteleg nimic!

Pana ieri tu ma trezeai cu un sarut...

Lasa-ma cu mine!

Imi vine sa urlu, sa sparg, sa distrug. Ah, lasa-ma cu mine, uneori nu mai pot nici sa te stiu in apropierea mea...
Nu mai vreaum am obosit! Te rog, lasa-ma cu mine! Taci, te rog, nu imi vorbi, nu imi explica, nu iti cere iertare, nu vreau sa stiu! Vreau sa nu mai stiu de tine... vreau sa ma lasi acum...
Lasa-ma, nu ma atinge! Ma arzi, ma sfarami, imi frangi aripile. Lasa-ma cu mine, cu tine nu mai pot!

In locul tau - nimeni...

Razboi in doi?

Incepem sa uitam sa mai fim doi,sa mai fim impreuna si asta sa ne faca sa zambim. Nu ne mai bucuram de linistea dintre noi cand impartim aceeasi camera, nu ne mai multumeste apropierea calda cand impartim acelasi pat. Vrem altceva, vrem diversitatea pe care ne-o ofera cu un zambet fals, lumea din jurul nostru.

Ma certi cand sunt nervoasa. Ma ignori cand sunt trista. Nu te ascult cand nu vorbesti cu sufletul meu, ci cu ratiunea mea. Nu ma iei in brate cand tac si nu imi saruti lacrimile cand plang.
Nu mai putem purta razboaie in doi. Impartim, poate, acelasi razboi. Plecam impreuna spre campul de lupta. Dar fiecare dintre noi lupta singur. Nu mai stim din doi sa devenim unul, sa ne impotrivim lumii si sa castigam. Ne purtam, in schimb, luptele mediocre si neinsemnate separat. In fiecare zi o alta.
Si in razboiul cu viata, singurul care conteaza, nu vom mai razbi nicicand. Punem armele jos. Caci suntem slabi si ne sunt trupurile fara vlaga. Caci suntem singuri.

Singuratatea mea incepe la doi pasi de tine...

Frig

Ia-ma in brate... mi-e frig, mi-e foarte frig. Am pleoapele reci. Simt stropii de ploaie curgand prin sufletul meu. Strange-ma in brate, da-mi din caldura ta. Mi-au inghetat visele si sperantele. Mi-e frig. Atat de frig incat stropii s-au transformat in flori de gheata. 

Ah, da-mi voie sa ma acopar cu sufletul tau...

Nu mai esti

O dimineata ciudata. Prea multa liniste in jurul meu, prea frig, prea gol. Dimineata in care nu mai erai tu langa mine. Am gatul uscat, ochii ma dor de atata nesomn si trupul imi e obosit. Nu mai esti. Nu stiu ce sa fac cu golul asta din suflet. Incerc sa il scot afara, sa il umplu cu mii de alte fiinte si ganduri. Nu reusesc. Nu pot sa fac nimic sa il umplu. Acolo unde nu mai erai tu, nu mai puteam lasa sa fie nimic.

Au trecut ore, or sa treaca poate si zile, si nopti. Si tot nu am sa stiu sa il umplu. Ai plecat asa, dintr-o data. Ti s-a facut frica. Si cred ca si acum iti e frica sa te intorci. Ti-e frica sa lupti, sa daruiesti, sa te daruiesti cu adevarat. Eu am ramas aici. Sunt acolo unde ma stii, asa cum ma stii. Nu plec nicaieri, nu fac niciun pas. Ai trantit usa de la intrare cu atata furie... fugi... de ce fugi? Spui ca ce vrei e la mine dar fugi cat poti de departe.

Raman eu. Tot eu. Fara tine, de azi. Ti-am dat, candva, tot, iar acum nu mi-a mai ramas nimic pentru mine. Nici macar o farama de suflet, nici macar o raza de soare. Ti-am dat tie tot. Le porti pe toate cu tine sau le-ai aruncat pe undeva. Asta nu stiu. Dar as vrea sa cred ca ai sa stii sa redeschizi ochii care te-au privit cu atata afectiune, ca ai sa stii sa redeschizi palma care ti-a mangaiat de atatea ori chipul si ca ai sa stii sa mai umezesti cu saruturile tale, buzele astea uscate de atata dor.

Si daca nu ai sa stii toate astea, inseamna ca nu esti tu. Inseamna ca trebuie inca sa te caut.

Mai mirosi a mine, ca tine mai miros...

Drog

Uneori imi vine sa iti sfasii pielea cu unghiile mele, sa musc bucatica cu bucatica din tine, sa sangerezi si sa ma implori sa ma opresc... sa strigi, sa incerci sa ma epuizezi strangandu-ma puternic in brate. Urasc momentele in care nu ma auzi cand te chem, nu intinzi mana sa o prinzi pe a mea cand ti-o ofer si nu raspunzi strigarii. Urasc momentele in care nu ma vezi, chiar stand in fata ta, chiar privind in ochii tai...

...si tu intelegi. Tarziu. Ah, mereu atat de tarziu... si iti pare rau. Incepi sa mangai mana pe care ai lasat-o intinsa si care acum nu iti mai simte atingerea, oricat de mult ai incerca. Incepi sa ma strigi tu, sa raspunzi si sa strigi din nou. Tarziu. Din nou. Deschizi ochii mari, ma privesti de sus pana jos, dar eu nu mai sunt acolo unde privesti tu. Imi cauti ochii dar eu nu te privesc. Privesc in gol si te evit...mi-e teama ca te-as putea ucide cu privirea asta. Stau intinsa si incerc sa imi recapat suflul. Sangele imi fierbe in vine si nu pot face inima sa bata mai incet. Esti drog si azi nu sunt euforica...

Te rog, ridica-te de langa mine. Hai, nu ma mai privi asa, nu ai sa intelegi. Pleaca tu inainte sa plec eu, mi-e teama ca as putea sa nu ma mai intorc. Da-mi drumul... 

Si in dorinta ta, eu caut altceva...