Prima zi...

Ma simt ca un copil pedepsit sa stea in casa si sa ii priveasca pe prietenii lui jucandu-se afara, in iarba si in lumina. Daca ating cu grija fereastra, pot chiar sa ii simt zabrelele...

Imi lipsesti mult... imi lipseste viata din tine, energia si noptile nedormite, in care tineam ochii larg deschisi si mintea concentrata pentru a invata cat mai multe lucruri de la lumea aceea atat de frumoasa, atata de colorata si atat de variata. Mi-ai adus dureri fizice si oboseala, mi-ai furat nopti si zile... dar imi lipsesti atat de mult! Pentru ca m-ai invatat sa fiu ceea ce sunt acum, m-ai invatat sa respect sacrifciile celorlalti, sa le apreciez munca si sa iubesc arta, frumosul, sublimul. Acum, fara tine e gol si lipsit de sens. Nu iti mai vad strazile pline de oameni, de artisti, de dansatori, de curiosi si de turisti. Si nu ii mai vad pe toti aceia care au muncit luni intregi ca frumusetea aceea in miscare sa fie acolo! Nu ii mai vad pe cei care se strecoara printre examene si proiecte, ca sa ajunga sa te vada, ca sa imbratiseze cat mai multa cultura si cat mai variata.

Acum sunt aici, departe, iar tu esti acolo. Stiam ca despartirea urma sa doara si ca ranile aveau sa mi se redeschida cand urma sa te revad prin ochii celorlalti, prin ochii celor ce te au... Azi esti iarasi acolo, unde te-am lasat in ultima noapte, in curtea unui Teatru mic dar atat de plin de frumusete si cultura, acolo unde am stat pana spre dimineata, numai cu gandul ca poate am sa te fac sa ramai, sau sa revii mai repede. Dar in dimineata aia ai plecat. Apoi am plecat si eu. Iar acum tu esti acolo, iar eu sunt aici.

Mi-e dor de tine cu fiecare clipa in care stiu ca iti desfasori frumusetea pe strazi, pe scene si in piete. Imi lipseste tot ce m-ai invatat si ce te-am invatat. Daca am lasat ceva acasa, pe tine te-am lasat si cu tine am lasat bucatele de suflet, energie si devotament.

Imi lispesti, FITS... si azi e prima zi in care nu te mai pot vedea...

Ganduri

De fiecare data imi promit ca e ultima data. De fiecare data imi promit ca nu o sa iti mai cer niciodata iertare pentru ca sunt ceea ce sunt. De fiecare data cand imi promit ceva, tu schimbi tot. Nu stii cat rau imi faci... si nu stii cat bine...

Hoti

Suntem hoti. Cu totii. Furam. In fiecare zi mai mult, in fiecare zi cu mai multa ambitie, in fiecare zi cu mai multa dorinta de a fura mai mult. Furam si ne lasam jefuiti la randul nostru, pentru a reface un echilibru bolnavicios, pentru ca pastra intreg un lant constant.

Furam timp de la ceilalti fara sa stim ca asta nu ne va da noua mai mult. Furam cuvinte pe care mai apoi nu le putem rosti caci nu sunt ale noastre. Furam atingeri pe care nu le oferim la schimb. Furam picaturi de viata cu care ne manjim buzele dar pe care nu le putem gusta. Suntem hoti...

Si suntem actori. Jucam un rol ca sa supravietuim. Ne lasam pe noi in spatele unor usi inchise, pentru a scoate in fata lumii personaje noi, mai frumoase, mai vesele, mai increzatoare. Iar cand seara, redeschidem usile pentru a ne da jos mastile, ne regasim goi si obositi... Teatrul asta ne imbatraneste, ne distruge putin cate putin, ne  sleieste de puteri... si ne refugiem in noi, intr-un adapost mai prietenos, mai cald, mai al nostru.

Pioni pe o tabla de sah, in mana necrutatoare a vietii....

Nu simti

Nu e mai usor si poate nu e nici chiar atat de greu. Nu mai e o distanta peste care sa treci cu vederea, ci e deja enorma. Nu e mai linistitor si nici mai tulburator. E vid. E un pic de viata in orice, atata timp cat e cineva aproape. In asta e viata numai uneori. E viata numai atunci cand ignori complet viata. Si atunci se imprastie norii, fara sa iasa soarele, fara sa fie lumina, dar fara sa fie intuneric.

Visam prea mult? Traim prea mult? Nu cred... visul ne imbraca realitatea in asa fel incat sa devina agreabila. Uneori doar suportabila.

Asculta-ma, nu simti ce crezi ca simti. Ti-o spun pentru ca stiu. Daca ai simti, te-ar arde, ti-ar rupe lanturile si ti le-ar transforma in aripi. Ti-ar sfasia pieptul si ti-ar scoate inima afara asa, sa o vada toata lumea. Ti-ar desclesta maxilarele sa poti rosti mii de cuvinte decupate cu grija din inima pe care o expui acum. Ti-ar imprastia ceata ce iti acopera ochii cu indoieli si te-ar lasa sa pleci spre ceea ce iti doresti.

Asculta-ma, nu simti. Daca ai simti, as simti si eu.

Nu ne dam seama cand pierdem ceva ce nu am avut nicicand...

Din trecut si din suflet

Imi pare rau dar nu mai pot sa iti zic ca te iubesc asa cum esti, ca esti superba si incredibila ... ca nu vreau sa te schimbi, ca esti mai buna decat toate femeile din lumea asta... nu mai e rolul meu asta...

E cineva care o poate spune, care poate sa ma ridice. Si nici de data asta nu ai fost tu. As vrea sa te inteleg... 

Tu

E ciudat. Ceasul s-a oprit. Secundele nu mai trec zgomotoase, iar minutele pe care le-am tot numarat acum au tacut. Nu mai aud timpul trecand, nu mai privesc cu nesat miscarea acelor... a stat? 

Nu... ore inca mai curg, zile inca se mai succeda. Dar nu le mai aud, nu le mai numar, nu le mai stiu rostul. Nu e ceasul! Sunt eu! Eu... eu am incetat sa astept, am incetat sa imi agat viata de niste minute ce trec si am incetat sa le tin sirul. 

Nu crezi, tu, oare, ca te-am asteptat destul? Nu crezi tu ca am strans destule sunete ale minutelor ce s-au scurs pe langa mine? Am decis sa ma ridic si sa merg mai departe. Daca ai fi fost tu, ai fi venit la mine, m-ai fi tinut in brate cand am avut nevoie de tine si mi-ai fi sarutat obrajii cand imi ardeau. Si nu esti tu. 

Azi imi iau inima inapoi de la tine, o pun cu grija in lacasul ei caci e fragila acum si o ingrijesc cum stiu eu mai bine. Tu nu ai avut grija de ea, desi in fiecare clipa ti-a spus de ce are nevoie, ai fost surd la strigatele ei, ai fost insensibil la atingerea ei si ai fost mut la nevoia ei de cuvinte. Chiar daca la mine in piept va bate singura, va fi, poate, mai fericita. Va avea, poate, mai multa speranta. Si intr-o zi va sti sa gazduiasca o alta inima care i se va darui in intregime. O inima care nu va cere tot fara sa dea ceva, o inima care va bate in acelasi ritm cu ea. 

Nu ai fost tu, caci nu ai inteles. Nu ai fost tu, caci nu ai iubit destul. Nu ai fost tu caci nu ai venit nicicand. Imi iau inima inapoi, nu mai e cale de intoarcere...

 They say there's always someone in a relationship who loves more. Oh, God, I wish it wasn't me...

Noapte

E tarziu si ar trebui sa dorm... maine nu stiu exact ce ma asteapta, dar se anunta o zi foarte incarcata. Ar trebui sa ma odihnesc acum... dar nu pot. Simt ca inca nu am facut tot ce ar fi trebuit, simt ca ziua asta nu se poate incheia inca. Caci mai sunt inca o multime de cuvinte pe care mi-as fi dorit sa le aud si nu le-am auzit. Mai e inca o voce pe care nu am mai auzit-o de mult si care imi tot da tarcoale in fiecare noapte. Mai sunt inca gesturi de care nu m-am bucurat. Mai sunt inca buze pe care...
Ah! Mai sunt atatea... si ma doare lipsa lor, ma doare gandul ca a mai trecut un azi fara ele.
De ce e iarasi noapte?