Lumea spune ca viata impartita e grea, ca intamplarile care se succeda cu repeziciune obosesc. Dar nu e asa. Greu e cand ramai cu gandurile tale si atat. Asta e greu. Sa te intelegi cu tine, sa te sfatuiesti cu tine, sa te lasi judecat de tine. Incepe prin a fi o lupta: te lupti cu tacerea, cauti zgomotele altora, ale lumii, ale zilei, ca sa nu recunosti ca esti singur, ca nu te ai decat pe tine si ca, orice ti s-ar intampla, un rau, un bine, e doar al tau si al nimanui altcuiva. Iti porti infrangerile singur si iti etalezi trofeele in fata ta. Acesta e razboiul, de fapt. Razboiul cu un inamic pe care nu ai voie sa il distrugi, sa il umilesti, sa il infrangi. Razboiul care trebuie sa se termine printr-un armistitiu.
In mijlocul lui, lumea din jur dispare. Deja indepartata, lumea isi pierde orice contur. E razboiul tau. E inutil sa incerci sa incluzi pe altcineva. Ei nu exista pe campul asta de batalie. Iar ce se afla dincolo de linia frontului, nu iti pasa daca exista sau nu. Nu te poate atinge, rani sau ajuta in vreun fel.
Dupa mai multe batalii in care tu esti atat invinsul cat si invingatorul, perceptia ta asupra imaginii din oglinda se schimba dramatic. Redescoperi ganduri si grimase de mult uitate, remodelezi cicatrici ramase din luptele cu lumea si iti dai voie sa existi. Da, sa existi. Iti dai voie ca tu sa il lasi sa traiasca pe "eu" dinauntrul tau. Adevaratul. Si inveti de la el lucruri de neimaginat.
Inveti ca nu trebuie sa dovedesti nimic. Ca nu trebuie sa mutilezi sau sa ucizi nimic din "eu". Nu ai nimic de demonstrat nimanui: viata din tine e cea cu care iti duci zilele constant. Ce daca lumea nu mai crede ca iubesti? Pesemne ai iubit prea mult, de prea multe ori, cu prea multe greseli si nu mai ai credibilitate. Sau inima ta nu mai are. Ce daca lumea nu mai crede ca decizia de a incepe o viata noua e corecta? Pesemne ca ai inceput de prea multe ori. Cate vieti crezi ca mai poti avea?
- Toate! Toate vietile mele sunt noi si toate sunt ale mele! Pot sa incep de la zero de mii de ori! Da, am aroganta sa resetez contorul cum imi place. Pot sa iubesc in fiecare zi mai mult, de mai multe ori si cu mai mult din ceea ce numiti greseli.
Pot... pentru ca am castigat lupta. Pot, pentru ca eu nu mai port razboaie cu lumea. Am terminat cu asta. Nu mai vreau sa stiu ce crezi, ce vezi in mine, ce astepti de la mine.
Uneori, ne trezim fata in fata cu alegreile pe care le-am facut. Adesea, e un tablou infricosator! Apoi incepem sa il iubim...