Zile mai senine, nopti mai instelate si eu... putin mai departe, putin mai zambitoare, putin mai diferita. Uneori atat de diferita incat mi-e teama sa nu ma recunosc in oglinda. Si putin mai indragostita. De noapte. Noaptea nu mai sunt eu. Ies din mine si imi gasesc adapost in el. Nu mai visez eu, ci am visele lui. Imi bate inima lui in piept, imi alearga sangele lui in vene. Noaptea sunt el. Si imi e bine...Dimineata nu stiu ce s-a intamplat peste noapte, nu am amintiri, ci doar senzatia de a ma fi intors dintr-o alta lume pe care nu o pot descifra, nu o pot intelege si nu stiu cum sa o regasesc sub lumina soarelui.
Ca o primavara care vine intaia oara...
Si in fiecare zi imi e dor... imi e dor sa nu mai fiu eu, ci sa fiu el. Vreau sa vina noaptea....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu