septembrie 25, 2010

Urasc

Urasc cand poti sa ma ucizi sau sa ma salvezi cu un singur sarut.
Urasc cand ma faci  sa raman treaza numai pentru a-ti simti imbratisarea. Sau pentru a te privi zambind in timp ce ma mangai.
Urasc sa fiu eu cea care pleaca fara tine.
Urasc felul in care ma simt goala atunci cand nu dormi langa mine.
Urasc sa te stiu aici dar sa te vreau si mai aproape.
Iubesc?

P.S. Si urasc cuvintele. Stiu ca sunt singurele care ne ajuta sa fim “in doi” chiar si atunci cand nu ne putem atinge sau vedea. Dar ne distrug mai repede decat actiunile. Se destrama repede o relatie in care unul din doi isi exprima nemultumirea de a se vedea prea rar, de a adormi prea rar unul langa celalalt sau, adesea, nemultumirea de a dormi prea mult impreuna, fara a fi, de fapt, impreuna. Asta pentru ca acele cuvinte prin care se declara nesatisfacut de orice aspect al relatiei, il fac pe celalalt sa se gandeasca ca perechea sa va cauta in alta parte ceea ce nu primeste “acasa”. Asadar, se destrama relatia inainte ca celalalt sa isi fi cautat implinirea in alta parte. Din cauza unor cuvinte...
Uneori credem ca tocmai cuvintele ne pot trasa o traiectorie in viata si nu ne pot lasa sa ne abatem. Eu, nu demult, m-am folosit de un cuvant pentru a defini o relatie – am ales sa fiu “amanta”. Dar asta nu mi-a trasat o linie destul de clara. Nu am inteles destul de bine ca termenul asta imi arata ce am de facut, dar si ce trebuie evitat. Si nu am evitat la timp. A fost un moment de ratacire. Un moment in care am crezut ca ii pot da drumul " visatoarei” din mine. Un moment in care am crezut ca pot sa fiu “iubita”. Absurd.
Barbatul din viata noastra este, pana la un punct, o insumare a barbatilor din trecutul nostru, dar la care se adauga ceva specific. Descoperim ca are vocea tipului de la vreun revelion, sau ii place ceva ce ii placea si prietenului nostru din marina militara, sau ca zambeste asemenea primului barbat din viata noastra. La fel suntem si noi. Implicit, si eu. Am fost "puiule, frumoaso, iubito, bombonico, princesse, chèrie, mititico". Ciudat, dar si eu sunt insumarea barbatilor din viata mea. Pentru ca fiecare a lasat ceva, a schimbat ceva, a rupt ceva. Si am decis sa fiu libera. Pentru asta, inchid visatoarea in mine si las amanta. Care stie sa se bucure de ceea ce primeste, care nu are nevoie de zile, ci doar de nopti, care nu depinde de un program, ci de dorinta. Aceea care e libera si lasa liber. Si de data asta, dragul meu, o sa imi lasi si tu ceva, o sa schimbi ceva, dar nu ai sa mai rupi nimic. De data asta mi-am promis mie. Nu mai e nimic de rupt!
                                                                              ( 27 septembrie, 02:48 )

4 comentarii:

Stefan spunea...

nu, scrii pe blog :)

Adriana spunea...

de asta sunt chiar sigura :)

SimonaR. spunea...

carpe diem my lovely girl :) si fa ca ce ai scris aici sa devina realitate

Adriana spunea...

Carpe diem o sa fie de acum inainte. Cat de frumos traim noptile cand nu ne gandim la dimineata! Liberi...