decembrie 08, 2010

Doua cuvinte

Cladim castele de cristal, inalte pana la cer. Alungam norii negri printr-o singura suflare. Urcam in Paradisuri si coboram zeci de ingeri intre noi. Ne scrijelim cu degetele numele pe cerul instelat. Ne strigam numele si avem ecou in lumea intreaga. Soaptele noastre rasuna in mii de vazduhuri.

Dar nu putem rosti doua cuvinte. Doua cuvinte care nu ar schimba cu mult ceea ce suntem noi deja. Doua cuvinte care ar putea chiar fi de prisos pentru ca deja simtim si deja traim cu ele in suflet. Doar ca nu le-am rostit inca. Sunt doua cuvinte de care ne e frica pentru ca sunt ca o sentinta: cum mai pot eu sa ma gandesc la altcineva, chiar si pentru o secunda, o data ce am rostit acele cuvinte? cum pot eu sa las sa treaca o saptamana intreaga fara sa ii dau un semn, o data ce am rostit acele doua cuvinte?


Cat de frumos traim fara ele....

3 comentarii:

SimonaR. spunea...

Da... Doua cuvinte care te transforma in sclav

Nunutu spunea...

LASITATE!
Viata este un film horror! Ne temem de orice, suntem speriati si evitam sa actionam. Ne temem de cuvinte cand ar trebui sa ne bucuram de ele! Suntem blocati in cuvinte, in loc sa le ignoram si sa ne concentram pe trairi! Da, pot sa rostesc acele vorbe, dar stii ce simt cu adevarat? Si da, pot sa nu le spun pe nume, dar asta nu inseamna ca nu sunt totusi sclavul lor! Suntem eroii propriei noastre vieti, si ne temem sa profitam de superputerile pe care le detinem! Suntem animalele supreme, si nu suntem demni de ceea ce suntem, degeaba suntem capabili de emotii, daca ne e frica de ele... LASITATE!

DonJuan spunea...

Daca le-ai auzi in fiecare zi te-ai obisnui cu ele, daca ti le-ar sopti in fiecare zi te-ai obisnui cu el. Pornind de la ideea - cu cat ne vedem mai des cu atat comunicam mai putin ajungem la - cu cat ne marturisim mai mult cu atat simtim mai putin.