Nu simti

Nu e mai usor si poate nu e nici chiar atat de greu. Nu mai e o distanta peste care sa treci cu vederea, ci e deja enorma. Nu e mai linistitor si nici mai tulburator. E vid. E un pic de viata in orice, atata timp cat e cineva aproape. In asta e viata numai uneori. E viata numai atunci cand ignori complet viata. Si atunci se imprastie norii, fara sa iasa soarele, fara sa fie lumina, dar fara sa fie intuneric.

Visam prea mult? Traim prea mult? Nu cred... visul ne imbraca realitatea in asa fel incat sa devina agreabila. Uneori doar suportabila.

Asculta-ma, nu simti ce crezi ca simti. Ti-o spun pentru ca stiu. Daca ai simti, te-ar arde, ti-ar rupe lanturile si ti le-ar transforma in aripi. Ti-ar sfasia pieptul si ti-ar scoate inima afara asa, sa o vada toata lumea. Ti-ar desclesta maxilarele sa poti rosti mii de cuvinte decupate cu grija din inima pe care o expui acum. Ti-ar imprastia ceata ce iti acopera ochii cu indoieli si te-ar lasa sa pleci spre ceea ce iti doresti.

Asculta-ma, nu simti. Daca ai simti, as simti si eu.

Nu ne dam seama cand pierdem ceva ce nu am avut nicicand...