Furam timp de la ceilalti fara sa stim ca asta nu ne va da noua mai mult. Furam cuvinte pe care mai apoi nu le putem rosti caci nu sunt ale noastre. Furam atingeri pe care nu le oferim la schimb. Furam picaturi de viata cu care ne manjim buzele dar pe care nu le putem gusta. Suntem hoti...
Si suntem actori. Jucam un rol ca sa supravietuim. Ne lasam pe noi in spatele unor usi inchise, pentru a scoate in fata lumii personaje noi, mai frumoase, mai vesele, mai increzatoare. Iar cand seara, redeschidem usile pentru a ne da jos mastile, ne regasim goi si obositi... Teatrul asta ne imbatraneste, ne distruge putin cate putin, ne sleieste de puteri... si ne refugiem in noi, intr-un adapost mai prietenos, mai cald, mai al nostru.
Pioni pe o tabla de sah, in mana necrutatoare a vietii....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu