Cred!

Cred! Cred cu tarie, cu toate ca nu imi iau credinta pe strazi, nu o scot la parade si nici nu o confesez nimanui. Cred in Divinitate si cred ca nu am fi fost oamenii care suntem acum, cu sufletele noastre si cu visele noastre daca am fi rezultatul a mii de ani de evolutie a unei bacterii.

Nu cunosc misterele stiintei si nu inteleg toate procesele ce au loc in toate colturile lumii in fiecare clipa dar stiu ca nu exista explicatie stiintifica suficienta pentru a descifra Lumea si stiu ca oricat de multe descoperiri ar face rasa umana nu va putea sa gaseasca insusi esenta ei. Creatorul unei lumi atat de ordonate si atat de coplesitoare in frumusetea ei nu putea fi o simpla intamplare. Iar Omul atat de complex in manifestarile lui, atat de imprevizibil si unic in mijlocul a miliarde de fiinte asemanatoare nu putea fi fruct al unei evolutii indelungate ce a inceput de la un corp minuscul.

Dincolo de lumea fizica ce ne inconjoara, dincolo de realitatea fizica a corpului nostru exista si o dimensiune ce numai un Creator iscusit ar fi putut sa creeze, in perfectiunea lui desavarsita. Stiintei ii datoram usurinta cu care ne ducem viata, micile obiecte care ne ajuta si infrumuseteaza existenta, leacurile pentru durerile trupurilor noastre ce adesea obosesc in lupta dusa zi de zi. E parte integranta a vietii noastre si adesea suntem dependenti de micile ei descoperiri. Dar durerile sufletului nu le poate alina stiinta iar strigatele de deznadejde ea nu le poate auzi.

Avem nevoie sa credem in ceva, in ceva mai puternic decat fiinta umana, intr-o Judecata mai dreapta decat a omului pervertit si plin de interese marsave, intr-o Fiinta ce ne poate fi un model de bunatate si iertare, intr-o Putere ce nu ne ingenuncheaza trupurile, dar ne copleseste sufletele ce cad in genunchi in fata ei.

Chiar si atunci cand suntem singuri, ne ramane El...
Tare sunt singur, Doamne, si piezis...


Articol scris pentru Blog Power 17. S-a mai scris pe aceeasi tema Divinitate sau Darwinism.
Succes!