august 29, 2010

Coltisor de Rai

Zgomotul asurzitor al stropilor de ploaie ce cad pe trotuar aici nu se aude... strigatul unui copil ramas dintr-o data singur ramane surd dincolo de ferestre... ochii curiosi ai lumii ce misuna in jur nu pot ajunge aici... Aici e colitsorul nostru de Rai, de liniste, de perfectiune... Nu ne ascundem caci toate usile le lasam deschise. Nu ne e teama ca am putea fi descoperiti pentru ca nu avem nimic de dezvaluit. Suntem doar noi, goi, asa cum suntem, diferiti si unici. Lasam pe oricine sa intre, dar speram sa nu vrea nimeni sa o faca. Pentru ca avem nevoie de evadarea aceasta, avem nevoie de implinirea si linistea de aici.

Fiecare dintre noi are micul sau coltisor de Rai, locul unde nu ne mai ascundem, ci ne exprimam, ne manifestam, ne dam mastile jos si ramanem goi. Locul unde fiecare dintre noi este perfect ca o floare rara. Raul, necunoscutul, tristetea, deznadejdea, slabiciunea - toate raman dincolo de ferestre. Aici nimic nu poate patrunde... numai noi, dorinta si goliciunea noastra....

2 comentarii:

anitutz spunea...

asa e draga mea!

simonikool spunea...

pacat ca ajungem din ce in e mai rar in coltisorul de rai :(