Te-ai gandit vreodata ca garile mint? Nu cred ca exista un
loc care sa minta mai mult decat o gara, nici macar aeroporturile.
Aeroporturile pun sute si mii de kilometri intre oameni asa ca intr-un fel sau
altul ii pregatesc de o despartire permanenta. Dar gara? Gara te face sa crezi
ca esti aproape de acel ceva sau cineva care te face sa zambesti macar uneori.
Acel ceva care umple o dupa amiaza, oboseste o noapte sau pur si simplu
linisteste o ora. Acel cineva care se indeparteaza plecand mereu dintr-o gara.
Oamenii sunt mai distanti in gari. Nu sunt mai distanti
intre ei, ci raportat la lumea exterioara. Se izoleaza, poate, sa uite ca sunt
in gara care minte. Gara care pune un zambet inert pe fata lor atunci cand
soseste un tren. Gara care pune o umbra la fel de inerta pe chipul lor cand vad
un tren plecand. S-ar varsa, oare, aceleasi lacrimi daca despartirile s-ar
petrece intr-o cafenea? Ori s-ar zambi, oare, la fel de mult daca revederea
s-ar petrece intr-o intersectie aglomerata? Nu. Nu. Gara amplifica sentimente
care in mod natural nu exista la aceeasi intensitate.
Gara ne minte si ne indeamna sa mintim. Suntem prea
influentabili si ne mintim mereu...
Acum stim...si gara asta atat de veche si colorata ne-a
mintit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu