In mintea mea

Cate ganduri, cate amintiri si vise... nu inteleg cum faci tu de esti mereu in mintea mea chiar inainte sa adorm! Imediat ce pun patura calduroasa pe mine, apari tu, de parca ai fi langa mine, de parca ai vrea sa imi spui ca in noaptea asta vrei sa ma tii in brate cum stii bine ca imi place si de parca lumina zilei te indeparteaza, iar noaptea iti reda viata. In mintea mea... Numai acolo mai traiesti cu adevarat si pe deplin pentru mine. In mintea mea. Fiecare atingere, soapta, emotie si bataie a inimii, e numai in mintea mea.

In zadar stau cu mana pe telefon sperand sa ma suni, ca nu esti tu cel care ma cauta. In zadar deschid fereastra - tot ce primesc inauntru este vantul asta atat de infiorator. In zadar las lacrimile sa curga nestingherite pe obraji cand se stinge lumina - nu mai vii tu sa mi le stergi. Se usuca singure, atunci cand visele incep sa se amestece in mintea mea, dar raman marturii pentru inca o noapte fara tine. Te-am strigat de mii de ori, te-am pierdut de mii de ori si te-am alungat... De ce te mai intorci sa ma mai saruti inca o data, daca dimineata m-ai si uitat? De ce ma suni zile la rand daca, atunci cand momentele in care iti aud vocea devin singurele reale din viata mea, tu inchizi? De ce ma imbratisezi daca la miezul noptii ma alungi iarasi? Si de ce nu plec? De ce nu pleci tu? De ce nu te mai las sa pleci? Intrebarile astea imi bantuie noptile... asa cum mi-o bantuie si pe aceasta. Nu mai pot suporta gandul ca o sa ma intind pe marginea patului, pe partea ta de pat, dar ca tu nu ai sa fi acolo! Nu mai suport gandul ca iarasi am de trait o noapte asa! Nu iarasi... si atunci, ma ascund unde stiu ca nimeni, nici macar tu, nu ma poate gasi, acolo unde suntem doi, suntem imbratisati si zambim, acolo unde nu e frig, unde nu sunt lacrimi uscate pe obraji dimineata si unde visele sunt asa cum mi le doresc... in mintea mea!